aștept validarea printre produse.
nu, nu sunt ascunsă într-un mijloc de transport clandestin, printre bagaje,
nu îndur dezrădăcinarea într-un camion frigorific cu refugiați.
sunt europeană, am dreptul să renunț de bunăvoie
la țară, limbă și nume.
o pot lua de la zero, ca-ntr-un roman distopic.
renunț de bunăvoie la organe. mi se refuză actul de consimțire
fiindcă se crede că, la vârsta mea, ești încă atât de departe de moarte.
par răbdătoare, demnă și stabilă, pregătită pentru încă o viață, echivalentul celei deja trăite.
tăria dorințelor și-a opiniilor vine din disperarea de a-ți aparține,
dar eu nu mai cred nici măcar în detaliile
care făceau diferența dintre gen și specie.
doar două criterii au rămas intacte:
neutralitate
și
diversitate,
secretele integrării perfecte,
fără complicitate, fără frontul comun în numele unei cauze.
cândva, femeia era cea mai ea însăși printre obiectele ei de bucătărie.
emanciparea a depins enorm de tehnologie,
dar eu mă simt străină de vechiul meu habitat
upgradat.
validați-mă cu un scanner, la fel ca pe tot ce încă
îmi aparține.
după ce trec de senzori, o să mă simt
cel mai liber și nevinovat om de pe lume.