după o săptămână de ploaie, nu arătăm compromişi, ca recoltele. după 200 de zile, s-au strâns abia jumătate de semnături necesare pentru campania fărăpenali, spaţiul aerian al României e apărat doar de patru avioane britanice. frigul ne făcea speciali, lupta părea mai aprigă. acum, lumea nu ne mai compătimeşte, nimeni nu are haine suficient de ponosite. oameni de toate vârstele, majoritatea apţi de muncă, mereu câte o figură nouă de la un flasmob la altul, musai corporatistă. ce face unul, fac şi ceilalţi: stau. o turmă urbană. cel mai onest mod de abordare este să-i bagi pe toţi în aceeaşi oală. cine îi plăteşte să vină zilnic la aceeaşi oră, se aude cel mai frecvent, în timp ce turiştii străini aplaudă. alţii se uită lung, depinde de cum le traduce ghidul situaţia. cine ştie germană a sesizat, în unele cazuri, o dezinformare grosolană. altcineva a spus că protestatarii arată de parcă ar suferi de sindromul postpetrecere. poate că nu cauza în sine îngroaşă rândurile, ci anumiţi oameni, făcuţi anume să existe, ca să-ţi crească moralul. aprofundezi o materie doar dacă îţi place profesorul, aici te străduieşti a nu dezamagesti liderul. nu contează care e adaptabil de la natură şi care de la exerciţiu. fiecare îi aminteşte celuilalt de lucrul pe care ar fi preferat să îl uite, dar care salvează ziua de la dezastru.