0

mai 3, 2020 by admin

îmi vorbești de luminițele de la capătul tunelului
de parcă ar fi cele de Paște,
nu de finuțe leduri discrete din mașinile cu radar avansat, rulare autonomă a motorului
de ultimă generație
și tapițerie făcută cu imprimantă 3D.
în laboratoare și hub-uri, activitatea continuă
fără decret de (re)deschidere,
iar ce a fost fals nu e acum autentic
doar fiindcă ne place linia trasă pentru a despărți niște ape,
doar fiindcă avem două emisfere cerebrale.
mai avem de așteptat, dar ce mai înseamnă timpul: o zi banală de activitate online, copiată la același indigo obsolet al exprimării și imaginii,
dincolo de mefiență și bolboroseala mâncării – ce-i drept, fierbe mai des ca înainte, dar asta nu mă face mare gospodină atrasă de biochimia tuturor celor văzute și share-uite.
se știe că erorile sunt scăpări ale marii replicări genetice,
că ritmul se rupe prin transcrierea de pe foaie în aplicație
și impresia la cald se duce naibii
fiindcă n-are autosave, ca documentele
așa că de ce să mai opui rezistență
în fața evidenței.
simt cum mă devalorizez de la atâta nefolosire, ca petrolul
dar nu-i o tragedie, am mers mereu pe rezervă vs. pierdere,
parcă m-aș fi pregătit mereu pentru momentul ăsta
când nimeni nu mai cere nimic de la mine.


0 comments »

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

septembrie 2020
L Ma Mi J V S D
« aug.    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Comentarii recente