„Și a văzut că toate erau bune.” 
dacă și-ar fi acordat calificativul „foarte bine”, n-am mai fi avut Adam și Eva, cădere, anxietatea influenței,
tiranica aproximare a sensului,
suferința ca decont al excesului de naivitate, 
doar un sâmbure gol de narațiuni, de platitudini omiletice ulterioare,
fără gust, fără seducție. pentru asta trebuie pulpă, zeamă, carne.
duhul divin s-ar fi mișcat și acum deasupra apelor înainte să fie numite „ape”, ar fi „mișunat” în deriva viețuitoarelor fără specie.
îl prefer pe cel din lampă, deși genul mă-mpiedică să fiu Aladin,
dar mușcatura Evei îmi aparține
în exclusivitate
la pachet cu speranța care ne devastează
ori de câte ori uităm de moderație.