simt că sunt acolo unde trebuie să fiu:nici prea aproape, nici prea departe de sursă,ca Pământul, la distanță perfectă de …
keep reading

instinctul anticivilizație se trezește cu fiecare șantier început prea târziu: utilajele vor domina peisajul de toamnă-iarnă mai mult fără oameni: …
keep reading

vinovăția se educă în discrețiereverența, pasul lateralrăscumpără lumea bluratăde eu inima n-are nevoie de numeca uraganele. mizezi pe mecanisme înnăscute …
keep reading

nu-ți trebuia decât tăcerea: mărimea ei universală,unisexca lumea să-ți cadăcu tronc/la picioare.dezgroparea trecutului se facefără onoruri, fără metoo.autosugestia o ia …
keep reading

o absență subită și-o barbă de câteva zilenu adaugă nimic la datele coroborate indirect despre tineprin poze, postări și mesajedoar …
keep reading

o să rămânem, în cel mai bun caz replici ale civilizației importate din mers, sucursale ale băncilor mamă, reprezentanțe locale. …
keep reading

vacanță: cuvântul de ordine, sezonul marii concurențe în bifarea locurilor exotice ideala amânare în luarea unei decizii lipsă de așteptări, …
keep reading

La Bruxelles, am văzut pictura „Peisaj cu căderea lui Icar” (Musées royaux des Beaux-Arts). Deși Daniel Mendelsohn o analizează ca …
keep reading

dacă se-ntâmplă ceva, Doamne ferește, dar nu se-ntâmplă nimicfără reglementări.nimic bun:accidente în lanț, victime pe bandă rulantă. prea puține paturi, prea …
keep reading