[aprilie 1915]

Uneori, când mă gândesc la oamenii celebri, resimt faţă de ei toată tristeţea celebrităţii.

Celebritatea este un plebeianism. De aceea trebuie să rănească un suflet delicat. Este un spirit plebeu pentru că a ieşi în evidenţă, a fi privit de toţi dă unei fiinţe delicata senzaţie de înrudire cu cel care provoacă scandal pe străzi, gesticulează şi vorbesc tare prin pieţe. Omul care devine celebru rămâne fără viaţă intimă: pereţii vieţii sale domesticite devind e sticlă; apare întotdeauna ca şi cum ar purta o îmbrăcăminte excesivă; iar unor minime acţiuni ale sale – ridicol de omeneşti câteodată – pe care le-ar vrea invizibile, le aplică lentila celebrităţii pentru nişte meschinării spectaculoase, de a căror evidenţă i se necăjeşte şi scârbeşte sufletul. Trebuie să fii foarte grosolan ca să poţi fi celebru în largul tău.

FERNANDO PESSOA, „Cronica vieţii care trece”, Humanitas fiction, traducere de Dinu Flămând şi Micaela Ghiţescu, 2014

Abigail Ann Schwarz, I am sorry (în imagine, actorul Shia LaBeouf)