În România se visează atât de frumos și lent
la normalitate:
un viitor cu roțile unse, viteză optimă de circulație, poate chiar turism extraterestru
oprit în visul unionist al autostrăzilor, în expoziții și târguri de imobiliare, cu machete fanteziste pentru orice om de nivel (sub)mediu.

spațiile verzi din noile ansambluri rezidențiale în miniatură
vor fi în viitorul apropiat tufe uscate
ca brăduții blurați de mașinile parcate la Kaufland, cu aceeasi înălțime modestă de acum trei ani, când a avut loc marea deschidere din cartier (o binecuvântare pentru un om fără mașină, ca mine).

și elevii confecționează machete pentru ora de educație tehnologică: ferme, gospodării cu materiale cât mai ecologice, fără să fi fost vreodată la țară,
cum mulți dintre noi nu am fost prin locuri exotice.
n-avem resursele transformării unui vis în ceva palpabil, dar eu, una, ies în avantaj:
la vârsta asta, nu mai pot fi penalizată pentru inabilitățile practice.

acum s-a terminat campania electorală, acest Black Friday al promisiunilor de la tribună, al băilor de mulțime.
acum ne putem întoarce de unde am plecat, la România anormală,
cu potențial irosit și creiere migrate
în lumea largă,
la reconstrucția blocată-n utopie.

continuăm sportul național de ratare
din toate pozițiile.