potrivit în potrivnicie
1aprilie 21, 2017 by admin
Multe producţii ale artei contemporane sunt concepute în funcţie de un principiu autocontestatar, aproape iconoclast, atât de vizibil şi la Valerie Hegarty; obiectului ei artistic, de tip instalaţie, îşi negociază propria spaţialitate prin relativizarea celor două elemente care au făcut carieră în receptarea estetică, dar devenite tot mai puţin operaţionale: forma şi conţinutul. Contrar concepţiei obişnuite a operei de artă, cu aspect (de)finit(iv), rama funcţionează ca o structură deschisă, ca o barieră uşor transgresabilă, iar vechiul conţinut, figurativ sau nonfigurativ, are o tensiune instrinsecă ce îl apropie de un fenomen distructiv al naturii, de felul tornadei sau al inundaţiilor, dar şi de o formă de regurgitare a canonului de acum indigest. Obiectul artistic iese din obiectual prin autonomia stihială incontrolabilă, subversivă faţă de încercarea oricărei scheme restrictive de reprezentare; ba chiar se întoarce, prin dinamica pură a răzbunării, împotriva intenţiei artistice înseşi. Cumva, o ostilitate convertită în stil. Zona, spaţiul convenţional, se meteorologizează şi devine sezonă: lemnul inert al cadrului germinează şi îşi ramifică mugurii după bunul plac, corabia clasică iese din cadrul marin consacrat ca o dezicere de pictura peisagistă, ciocănitoarea aflată la periferia structurii distruge o imagine la fel de desuetă iar urmele lăsate de ea anulează ideea de centru, de unitate compoziţională, pulverizată în mai multe goluri, la fel de eficiente ca urmele unor gloanţe. În alte instalaţii, abstracţia este expulzată din propria bidimensionalitate, aproape vomitată, doar pentru a fi constrânsă să devină tridimensională, concretă. Fructele din aşa-zisele naturi moarte sunt demonstraţii de forţă ale materiei care refuză stabilitatea unui somn în propria coajă şi se extinde până la obscenitatea revanşardă a limbii scoase, ori până la cea a balelor scurse.
Este uimitor cum artista a transferat patima distrugerii şi a ostilităţii obiectului însuşi, transformându-l într-un câmp de forţe atât de potrivite, în potrivnicia lor, urgenţei de upgradare a unui anumit fel de a face artă prin valorificarea unor categorii negative (autoexpediere, autoexpulzare).
Category amalgam | Tags: artă autocontestatară, artă prin antireprezentare, categorii negative, valerie hegarty
Genial. Se rupe ceva în ochii mei.