anotimpuri tot mai excedate, tot mai indistincte, cu aerul funest al faptelor prescrise. zăpada, până nu de mult beneficiu dat de natură din oficiu, tot mai retrasă-n cuvântul care încă o numește, ca florile de gheață complet necunoscute celor crescuți cu geamuri termopane. zăpada, dovada tot mai greu de invocat în legitimarea iernii neaoșe.
mi-e dor de albul ei empir(e)ic, corector, pe cât de generos, pe atât de discret, replică la obscenul intestinal al cablurilor urbane lăsate de izbeliște după o treabă făcută de mântuială (niciodată de mântuire), prea încâlcite, prea sus să ajungi la ele, biete ștreanguri formale într-o pădure a nespânzuraților, alb așternut peste drumuri cu gropi nesemnalizate, oameni ai străzii, clădiri dezafectate și improvizații ușor de etichetat în #capcane mortale, anulând, temporar, eșecul industrial al tranziției.
e timpul ca omul să arate că știe, în sfârșit, să piar(d)ă, fiindcă abia asta înseamnă fairplay.
kate bush avea 50 words for snow fiindcă, la momentul lansării, lucrurile încă erau integre și stabile, ca-n filmul lui kim ki duk: spring, summer, fall, winter… and spring.