violența nu mai erupe cu anonimele arme, s-a săturat de uniforma de camuflaj a soldaților, vrea semne de recunoaștere în mulțime: veste galbene, camioane, camere de transmitere live a propriilor acte
și zone geografice aparent imune;
bunătatea, singurul miracol prezent pe toate gardurile
suflă muribund la marginea teatrelor de operațiuni, a piețelor publice luate cu asalt;
ea cunoaște doar discreția de a te trage usor de mânecă, de a implora un ochi mai atent la echilibru și simplitate,
nu se bate cu pumnul în piept și nu te lovește niciodată în plex. ea este mereu cu noi și, totuși, preferam emfaza marilor acte;
bunătatea nu este o forță usor de demonstrat
ci o stare greu de menținut.