un autobuz gol, singur în trafic
ar putea ignora orarul, etalându-și mobilitatea silențioasă ca formă de libertate, dar nu o face,
a ajuns la timp în stația în care nu așteaptă nimeni.
that’s the spirit I needed: fiecare șofer
în vehiculul lui, pe traseu, pe circuit
ca medicul din linia întâi, curierul, cei din hipermarketuri, băiatul cu geantă Glovo
sau Foodpanda, în goană pentru stomacul nostru,
bărbații de la serviciul de salubritate, căliți în deșeurile sortate
doar de ochii și de gura lumii civilizate.
constancy is so exhaustible
dar nu pentru noi, cei inactivi, consemnați la sol
sau parcați în locuințe:
obiectivi, nu, poate un pic mai obiectuali,
mai inofensivi în transferul de atribute
de la uman la nonuman, fără ingrata ambiție.
o să ne-ngrășăm de la atâta
neparticipare la lume,
când vom ieși, vom arăta ca niște bagaje
burdușite, gata de-o călătorie
cum n-a mai fost alta,
și n-o să fie nimic inestetic în asta, doar similaritate
și câți vor rămâne cu lecția de bune practici
dintre noi și obiecte
după ce ne reluăm vechiul obicei
de revendicare?

artist: Sakir Gökçebag:
https://www.tique.art/artists/sakir-gokcebag/