prin câte experimente eșuate trecem
până la reușită.
de câți soldați e nevoie într-o luptă
ca unul să rămână-n posteritate.
câți spermatozoizi sunt lansați și irosiți în cursa de reproducere
în favoarea unuia singur.
câte planete ostile vieții trebuie să existe în spațiu
pentru una cu condiții ideale.
câte gloanțe irosești pe lângă target
până la lovitura de grație.
doar torpilele abil manevrate
converg către țintă din toate direcțiile
în războaiele fără oameni:
lașitatea aliată cu tehnologia
face minuni mai mari decât curajul,
în ciuda retoricii didactice.
în câtă lipsă de sens te (com)placi
ca să accezi la revelație.
de câte obiecte și câți oameni depinzi
ca să ajungi la libertate
doar atunci când e prea târziu.
de câte cadouri și jucării te plictisești
până la dovada afectivă
a cuiva definitiv pierdut.
știu că, în biologie, toleranța e un accident, o utopie,
dar pe noi empatia ne face cu adevărat oameni,
tu îi spui și mai frumos, întâmpinare
deși e un termen preluat din economie
și i se adresează clientului contemporan, adică exact profilul
în care nu mă încadrez, și nici nu vreau.
pe mine mă face om
și frica de ce-am făcut și ce-aș mai putea face
cu tot ceea ce nu-mi corespunde.