un virus poate schimba lumea într-o săptămână

cât poezia în întreaga ei tradiție.

formula de basm a devenit reală

la nivel microbiologic.

chiar dacă se comunică deficitar

la nivel instituțional,

cifrele nu lasă loc de interpretare:

un virus golește orașe, alungă turiști,

închide fabrici și firme,

încetinește economii, anulează zboruri, consemnează la graniță și sol,

stimulează memoria de scurtă durată (nu se mai știe nimic de cealaltă bombă biologică, oile moarte scufundate în portul Midia),

scoate la iveală mizeria din spitale,

trimite în linia întâi oameni nepregătiți pentru războaie,

mărește distanța socială,

te obliga la recluziune,

impune regim de urgență,

revizuiri de percepție,

maniaca igienizare.

virusul se transmite mai generos

decât mesajele umane,

decât poezia, cu același grup restrâns de cititori și-același statut de Cenușăreasă

pe piața de carte.

poezia n-a reușit să contamineze lumea

la scară planetară,

n-a produs mutații de limbaj în timp record

cum au făcut-o „contacții”, „carantinații” , „pozitivații” și „negativații”,

n-a unit forțe politice opùse, n-a generat strategii colective de salvare,

n-a devenit suficient

de democrată,

ca boala, umbra sau moartea.