o să rămânem, în cel mai bun caz
replici ale civilizației importate din mers,
sucursale ale băncilor mamă,
reprezentanțe locale.
putea fi mult mai rău:
migranții înghesuiți în bărci de salvare așteaptă la granițele țărilor ostile
brevetul de umanitate.
sărăcia a avut mereu superioritate numerică
dar nu i-a servit drept avantaj. cantitatea slăbește puritatea etimologică.
atât de teritoriale apa, cerul și pământul, atât de păzite de gărzi de coastă și radare aeriene, atât de democratic fumul incendiilor din Siberia și Amazon în reconfigurarea hărții globale.
putea fi mult mai rău, măcar la noi totul încă e tradițional: structurile de putere sunt la locul lor, avem stat național, unitar și in(di)vizibil.
în afară, lucrurile au luat-o razna: colonialismul s-a inversat, Honk Kong tânjește după dominația engleză în numele libertății
și stă în stradă de două luni. noi ne-am mulțumit cu 10 august.
sirienii, irakienii și afganii se oferă pe nimic oricărui stat dispus să îi adopte, învață limba în contratimp și fac muncile de jos ale civilizației. înainte te lepădai de zece ori mai ușor de Satana decât de tine însuți, acum e invers, dar ce nu faci pentru a rămâne în viață.
putea fi mult mai rău, cu intervenții militare străine. noi avem scutul de la Deveselu, lăsăm pe mâine ce nu putem face azi și avem expresia potrivită pentru asta: a lăsa de izbeliște.
în România nu trebuie să o iei pe contrasens ca să miști lucrurile: mergi pe calea veche și vagoanele trenului se desprind din mers.