câte cuvinte se pierd într-o zi
prin formule politicoase, scuze inutile pregătite împotriva eventualelor critici
să-ți meargă ziua mai bine;
câte bune maniere ignorate
în situații de criză
câte mesaje necitite, posibile șanse ratate
câte acte semnate în necunoștință de cauză
câte decizii omorâte în fașă din teama de discriminare
câte rugăciuni întrerupte dintr-un sentiment de impostură
câte prospecte aruncate fără a fi despăturite
câte nume uitate la câteva secunde după ce faci cunoștință cu noi persoane
și câte nume tăiate de pe listă până la opțiunea părinților pentru identitatea nou-născutului
câti dintre cei dragi nu se supără că le uiti zilele de naștere sau preferințele?
sunt pierderi care nu pot fi evaluate, doar resimtite, dar asta nu le scade
din acuitate.
noroc că sunt și cele ce nu-ti pot fi imputate:
televizorul transmite informații în gol (tu te-ai luat cu altele)
dă iluzia unei prezențe, chiar și atunci când apeși pe optiunea mute
la auzul pașilor neașteptati pe scara blocului
apropiindu-se de ușa ta.
atâta risipă de cuvinte
niciodată liniște.