să rămâi repetent,
să-ți îngheți anul când simți că-i nevoie să te oprești.
nu faci față, te lasă puterile?
nu e rușine, e un adevăr
fără luciul platonic, fără poezia esenței morale.
instrument de tortură educațională camuflat în ofertă:
autoînvinovățire, retard.
să nu-ți fie teamă să repeți, să aprofundezi,
să rămâi în urmă, să zăbovești
acolo, în ariergardă, unde niciodată cei din urmă
nu vor fi cei dintâi.
să nu cazi în capcana de tip political correctness.
lasă-i pe premianți și conformiști să ia distanță. să bifeze succesul. să evite căderea, prima treaptă prin care ajungi la-nțelepciunea
exclusă din motivaționalele vândute ca pâinea caldă, din foamea de succes imediat.
pentru voi, looseri și neintegrați, dezintegrați respinși de școală,
există casele de pariuri, cu visul îmbogățirii peste noapte.
cineva s-a gândit și la voi
doar ca să facă profit.
cineva își aduce aminte de voi
doar în campanii electorale,
când statisticile nu mai pot fi trucate.
toți am trecut prin școală ca gâsca prin apă,
de mine, una, nu s-a prins nimic:
sunt la fel de needucată, doar mai autodidactă
și mai bine dresată;
nu pentru carieră am intrat în sistemul ăsta defunct,
deci nu îi sunt datoare cu nimic societății
care m-a deformat.
m-am făcut profă să învăț vocația, să mă dezvăț de subordonate și subordonare,
să-mi răzbun trecutul,
să-ncerc să corectez ceea ce încă mai e de corectat
după atâția zeci de ani.