dacă aș duce o cutie de vioară în loc de geantă, cineva m-ar admira pentru talentul muzical, fără să fiu nevoită să dau vreodată o probă
iar un scaun de copil atașat la bicicletă ar spune: uite, femeia asta este mamă (nu contează cât de rea sau bună);
aș ieși în evidență prin obiectuala impostură doar atât, cât să-mi vină inima la loc, să mă simt și eu în rândul lumii
fiindcă mărul otrăvit al confesiunii a omorât apetitul pentru oameni slabi de înger;
da, știm, aparențele înșeală, tocmai de-asta contează atât de mult în percepția noastră comună.
dacă vrei, pot fi mai sinceră de-atât, fără să vorbesc:
îți dau cartea mea preferată,
mă găsești la paginile cu colțuri îndoite
fără cap și coadă.