XLVIII

ANYWHERE OUT OF THE WORLD

„Viaţa asta este un spital în care fiecare bolnav e posedat de dorinţa de a-şi schimba patul. Unul ar vrea să sufere la gura sobei, celălalt crede că s-ar vindeca lângă fereastră.

Mereu mi se pare că mi-ar fi bine în alt loc decât acela unde mă aflu, iar această problemă a mutatului este una dintre cele pe care le discut fără încetare cu sufletul meu.(…)

«Ai ajuns într-o asemenea stare de pasivitate încât să te complaci în propriul tău rău? Dacă e aşa, hai să pornim către ţările care sunt analogii ale Morţii. Am totul la dispoziţie, sărmanul meu suflet! Să ne facem bagajele pentru Torneo! Să mergem încă şi mai departe, spre capătul extrem al Balticii; încă şi mai departe de viaţă, dacă e posibil; să ne instalăm la pol. Acolo soarele nu atinge decât oblic pământul, iar lenta alternare a luminii cu noaptea suprimă varietatea şi amplifică monotonia, care e cât o jumătate de neant. Acolo vom putea face băi îndelungate de întuneric, în timp ce, pentru a ne delecta, aurorele boreale ne vor trimite din când în când luminile lor trandafirii, ca reflexele unui foc de artificii din Iad.»

În sfârşit, sufletul meu explodă şi îmi strigă, plin de înţelepciune: «Nu contează unde! Nu contează. Numai să nu fie în lumea asta!»”

CHARLES BAUDELAIRE, „Mici poeme în proză”, traducere şi note de Octavian Soviany, Casa de Editură Max Blecher, 2015