aşa suna azi ploaia: fugă continuă de la locul faptei, pe frunze, pe umbrela sub care ai stat nemișcată timp de 15 minute.
energia protestelor în marș a slăbit, tăcerea rămâne în picioare, chiar şi-n a 185-a zi.
ai prins şi vreme mult mai câinoasă, era prin ianuarie. viscolul – cămaşa de forţă a unei voci ultimative în condiţii de calamitate.
ai ales ceva mai practic decât sunete predispuse la răstălmăciri (tr)adiționale, „something more practical than mere aesthetics“: mesaje scurte și directe, majoritatea încă scrise de mână, şi-un bust cât mai drept în faţa cameramanului când te ia în cadru fără regie.
așa trebuie să fie când nu ai spontaneitate. demnitatea ia poză înainte de a fi atitudine
să crezi mai ușor în cauza din spate. I guess I m the least wo(e)man standing.