în spaţiul altuia, te simţi ori musafir, ori ostatic
căci nu e om să nu se fi blocat în propriile promisiuni
de-a respecta regulile biblice ale casei gazde
şi să răstoarne un obiect, să înrăutățească atmosfera
complet expus, fără backup-ul unui citat
iar dacă a provocat intenționat daune, nu există nimeni care să nu vrea să pluseze, la un moment dat,
să nu vrea să intre în depăşire.
cum te simţi în sala de clasă (nici musafir, nici ostatic)
când predai? o faci pentru visul tău sau al celor
care ar trebui să aibă roţi de rezervă în spate în loc de ghiozdane?
când bei în ocazii speciale, nu o faci niciodată pentru sănătatea ta, e vreo diferenţă între a fi bolnav sau a fi în plus?
mai este cineva fidel frumuseţii de a nu atinge nimic, cu cenzura ei muzeală, de catifea
sau celei din trafic, legitimată de numărul de claxoane?
mai resimte cineva nuanţele destabilizatoare din propriile convingeri, mai mult sau mai puţin umane?
cine nu şi-a dorit, la un moment dat, mai multă minte antreprenorială, pentru o mai bună gestionare a nimicurilor, câtă frunză, câtă iarbă
sau o sărbătoare ilegală?
tot mai mulţi părinţi îşi cumpără copiii, eu piratez voci, imagini, texte şi filme
să vezi că ăştia s-au înţeles ca lucrurile să o ia în direcţia asta, va spune cineva
cu principiile încă intacte