E mai multă poezie în lume decât justiție, spunea Paul Auster. Pentru prima dată, aş fi vrut să fie taman invers.
Aş fi vrut ca, după Colectiv, să ai măcar sansa de a scăpa dintr-o situație de urgență, așa cum o fac interlopii din filmele americane de acțiune din anii ’60 încoace. Dar România nu are nici acum scări de incendiu atașate la blocurile mai mult sau mai puțin comuniste. Jungla imobiliară se extinde fără scrupule, fără avize.

Se cer avize ISU doar pentru spaţii publice, dar noi, locatarii, nu suntem clienţi tot timpul, locuim în blocuri fără scări de incendiu. Singura formă de consolare practică este situaţia la scară redusă, ca machetă sau obiect decorativ pe cel mai liber perete din casă, unde pot improviza un altar auster pentru Colectivul care se blurează.