nu știu ce au făcut oamenii la viața lor, puțini sunt în formă fizică de invidiat

și au chipuri tot mai compatibile în tristețe.

regizoral, suntem niște figuranți

geografic, niște ardeleni inapți pentru radicalismul vestelor galbene cu care au început să ne compare cei exasperați de atâta așteptare

în politică și-n marile dosare sunt implicate nume grele, noi de-abia formăm o entitate

cu nucleul tot mai destructurat de absență și oboseală.

arătăm ca resursa umană în pierdere, ar spune sociologii.

se știe că în România un om face treaba mai multora, așa că poate fi vorba și de o chestiune de reprezentativitate

cu atâtea posturi încă blocate în domeniile cheie.

de câteva zile, ninsoarea abuzează și fiecare se gândește, în felul lui, la frumusețe.

fiecare știe că nu e destul ce face, că numai atunci când veghea devine o gardă medicală

îți poți striga din toți plămânii drepturile

deocamdată, rămânem la ediția zilnică de amiază.

deocamdată.