cădere în cascadă, ca faţa unui om ce se eliberează dintr-o dată de o frică

0

februarie 16, 2017 by admin

Se făcuse răcoare. Soarele coborâse pe cer. Împrejurul lui se întindea o mirişte. Pe câmp, paiele retezate erau gălbui şi semănau cu o perie ţepoasă. Un pic mai sus drumul se curba şi şerpuia printre locuri cu teren abrupt spre Solbergfoss, acolo unde râul Øyeren se varsă în fluviul Glomma, şi spre cascada de acolo şi centrala electrică asemănătoare cu o fortăreaţă dintr-un film pe care pesemne că-l văzuse cândva; poate un film de război, în care acţiunea se petrecea în Norvegia, oameni în hanorace albe, camuflaj pe zăpada albă, acţiuni de sabotaj îndrăzneţe, zgomot puternic de ape vijelioase ce apăreau în sus, pe malul abrupt, prăpăstios, ca după aceea soarta să li se schimbe într-o cădere în cascadă, ca faţa unui om ce se eliberează dintr-o dată de o frică şi aproape uimită pluteşte într-un arc tăcut, liberă de griji, liberă de îndoieli, corpul ca o pată întunecată spre un alb înspăimântător, ce se întâmplă acum, spune faţa omului, ce urmează acum, iar fluviul şerpuieşte mai departe, spre sud, printre fabrici desfiinţate, spre oraşele de la ţărmul mării, străbate mai departe fiordul şi se opreşte într-un final în apa sărată şi înspumată a Mării Nordului.

photo-1

Şi dacă vei veni cumva plutind prin noapte, într-o linişte deplină, şi nu ca un elicopter zgomotos, ci mai mult ca un vis, ca Peter Pan, şi dacă vei trece pe sus, peste dumbrăvi, la o înălţime potrivită, peste vârfurile brazilor, mai departe peste vârful dealului spre est, spre pârtia de slalom, atunci îţi va fi uşor să dai cu ochii de Jim care conduce maşina (…), nu va fi greu să vezi maşina lui care aruncă raze alb-gălbui în faţă, ce se deplasează fără grabă.(…). Jim a ieşit pe neaşteptate de pe Linia vieţii şi a condus prin Lillestrøm spre Fetsund, a traversat câmpia cea mare din jurul râului Leira şi a mers mai departe peste podul înalt de peste fluviul Glomma, cu vechile puţuri la dreapta şi cu frumosul pod de cale ferată la stânga, tot peste Glomma, şi, cu toate că nimic din toate acestea nu se vedea acum, Jim ştia că se aflau acolo, undeva.

Per Petterson, „Refuz”, traducere din norvegiană de Aurora Kanbar şi Erling Schøller, editura Univers, 2016


0 comments »

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

iulie 2018
L Ma Mi J V S D
« iun.    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

Comentarii recente