nu există sezon anume pentru citit, odihnă sau renunțare,
doar semne de uzură, marea nostalgie
inventarul obiectelor defuncte.
n-ai să vezi flori de gheață pe geamuri termopane,
nu mai poți lua la liber medicamentele banale din copilărie (algocalminul fiolă, de exemplu,
iar polidinul nici nu mai există,
deși am prietene care, datorită lui, au rămas însărcinate),
n-are să-ți mai intre în casă vuietul străzii, cu iminentele trepidații
de pe vremea când românii aveau doar dacii, trabante, oltcituri și zero cultură despre poluare,
când erau mai rupți de lume decât toți hipsterii cu căștile în urechi, mult mai predispuși la accidente.
decreței, postdecembriști, millenials, avem cu toții ceva în comun, ceva mai mult decât nostalgie, o tristețe:
decuplarea temporară de la lume, niciodată de la sistemul de relații
pe românește „pile”,
imune la simulările noastre mentale de interacțiune.
Houston, avem o problemă
ca națiune!