toți știm unde se chinuie, de atâta timp, să intre democrația: acolo unde a pătruns mai întâi politica
– spitale, școli și cluburi fără avize ISU, blocuri comuniste fără scări de incendiu,
tejgheaua patinată a relațiilor publice,


politica nu se mulțumește doar cu viață, a intrat și-n moarte:
rănile de la Colectiv, cele mai vii urme
ale unui sistem care calcă oamenii în mâini
la fel ca în picioare.

înainte, moartea nu ținea cont de statut social, religie și vârstă. înainte, moartea era atât de democratică. de data asta, s-a murit prea devreme, pe capete. Daniel a spus că locul tinerilor e în biserică, nu în cluburi

democrația n-a reușit s-ajungă în vârful statului,
de unde poți scăpa basma curată,
basm curat.
democrația încă luptă cu amnezia,
încă visează atât de frumos și de lent
la ea însăși.