acolo unde mi-ar plăcea să mă reculeg, dacă nu s-ar afla atât de departe de casă,
e un teren viran. loc comun cât vezi cu ochii, la fel de potrivit și pentru extindere, și pentru abandon.
nu cultiva și nu completa câmpul cu nimic, lasă-l în plata Domnului, îi spun semenului meu
mai abstract, în nepăsarea lui, decât autoritatea locală, care are planuri mari cu orice suprafață neîntabulată
fără să ofere soluții. lipsește același factor vital: verdeața, de care depind coloritul dorsal al pământului, aerul respirabil și bruma de misticism invocat de globe trotteri.
cei cu viziune antreprenorială știu să demonteze cu argumente rezistența Greenpeace:
„filială“ este cuvântul cheie în locul vechii ciuperci după ploaie
iar „utilitățile“, ultimele pe listă.
mocirla rămâne nealterată în noile zone rezidențiale. te afunzi în ea
ca în preistorie.

artist: Nicolae Comănescu