am văzut chipul unui copil sărman
și am donat,
am citit povești despre femei bătute
și am donat
am văzut exemple de bună practică în bruma de presă independentă
și am donat
am văzut inițiative educative în domeniul juridic,
personalități cu probleme de sănătate grave,
mizeria din spitale,
persoane cu dizabilități umilite de cei cu inabilități,
mușamalizarea adevărului în formă continuată.
strângere de fonduri, fond la fel de precar.
am bifat la capitolul generozitate,
până am ajuns să pierd șirul cauzelor. noroc că primesc lunar câte un mesaj de mulțumire,
refresh pentru memoria tot mai depășită de situație.
am donat fără să dăruiesc, de fapt, nimic: gestul simbolic are efect în zi de sărbătoare sau după tragedii
când șantajul emoțional practicat pe toate canalele
smulge mai mulți euro decât lacrimi.
am văzut totul la tv, dar n-am privit cu adevărat în ochi
pe nimeni.
poate că victimele merită sa le fie duse numele mai departe
să învățăm, în sfârșit, din greșelile recente,
dar câți dintre viitorii părinți vor alege Luiza sau Alexandra sau oricare altă variantă de pe lista Colectiv
într-o țară încă înecată-n superstiție
și drepturi de bază încălcate?