Toate drepturile îi sunt rezervate: dreptul de a nu face, de a decrea, de a derula invers procesul de scriere, de la negru la alb, de la black la blank. Drepturi rezervate, dar și un drept la rezervă, la detaşare, la suspendarea intenţiei în nespus, în posibilitate. Pagina este lăsată liberă în mod deliberat pentru ca absenţa să primeze în faţa prezenţei, sau mai degrabă spaţiul dintre ele, din categoria intermediarului, mijlocul complicat în care se refugiază toate adevărurile, refractare la conformisme individuale. Dar până atunci, mâinile trebuie să învețe să trăiască singure, să se dezică de trup, trecut în plan secund. Aceleași mâini, strânse la început mimetic, după inima copleșită de greutatea unei decizii, apoi pe cont propriu, într-un aer anume, poate al neînceperii, poate al întreruperii de sarcină numită text ratat, până vor dovedi că sunt mai bune decât vorbele: nu îmbrobodesc pe nimeni.