cui folosește spuma cu memorie? promisiunea unei posterități fizice într-o saltea de maximă calitate nu face decât să-i asigure succesul comercial. după tranzacție, oricât te-ai bucura de comoditate, apare aceeași erodare lentă pe care o produce orice corp în contact prelungit cu lucrurile. memoria spumei nu va înregistra altceva decât adâncitura clasică a unei poveri meditative, poate insomniace, sau urma cuiva abia ridicat de la orizontala unui somn probabil meritat. și, mai ales, inevitabilele rămășițe: fire de păr, mătreață, unghii roase, fluide intime, bucăți minuscule de piele, saliva involuntară a gurii deschise, transpirație. ai timp de testare 30 de zile, suficient pentru compromitere, io, una, nu aș cumpăra niciodată o saltea testată de un corp complet străin, bănuiesc că nici altcineva nu ar risca, după mine, vreo alergie. dar câtă acoperire în materie (burete, poliuretan) are cuvântul memorie, dacă nu înseamnă altceva decât o simplă pliere după formele tale, nicidecum retenție, imortalizare? cine o fi avut ideea să îl aproprieze? m-am mai întâlnit cu falia asta dintre cuvânt și referent, cel mai recent este cazul bibliotecii, are spațiu pentru televizor și câteva obiecte decorative, nici urmă de  rafturi pentru cărți în designul actual, cât ar fi el de Ikea, Lem sau Mobexpert, cititorii sunt siliți să fie oameni de modă și de mobilă veche, dacă nu își fac alta, la comandă. în fine, descrierea saltelei memory foam continuă cu o senzație de imponderabilitate și o poziție corectă a coloanei vertebrale. dacă intri pe unul dintre forumurile de specialitate, mai descoperi câte un element surpriză:

Ceea ce imi place foarte mult e ca daca asezi pe ea un pahar cu sampanie,  (bine, poti sa pui si unu cu apa, da’ noi am pus cu sampanie) si sari langa, nici macar lichidul din interior nu se clinteste daramite sa se darame paharul.

Apoi nu simt cand se intoarce de pe o parte pe alta colegul de pat.

se mai spune că salteaua este potrivită pentru stilul tău de dormit, trebuie doar să o alegi. dar care o fi stilul meu de dormit? pentru a nu știu câta oară, obiectele banale îmi confirmă cât de puțin știu despre mine, ce șarlatanie identitară este eul, care te atrage în capcana purei speculații, în care ajungi, de prea multe ori, să confunzi esența cu atributele: nume, sex, vârstă, ocupație, stil.

artist: Bogdan Dobrotă