The secret of happiness is insensitivity, a spus T. Williams.
am fost vreodată sensibili la semnele de disperare ale celorlalți?
niciodată nu suntem noi de vină, au fost ei prea discreți. cum de sinuciderea scapă mereu ochiului pretins vigilent?
simulăm tardiv regretul și, uneori, chiar suntem în stare de el, mai mult în ochii lumii.
nici istoria recentă, nici experiența din stradă n-a schimbat nimic: Europa unită se dizolvă lent sub ochii noștri, dăm vina pe slăbiciunea statelor mari, pe zăpada care a paralizat zonele alpine cele mai selecte din Austria și Elveția. avem un reflex vizionar care ne dă de furcă, am ajuns să nu mai vedem ce e în fața noastră, doar potențialul din oameni, înghețat pe termen nedeterminat în cadre frumoase, și-l tot așteptăm să se dezlănțuie. reflexiv pasiv, așa cum îl știm noi cel mai bine, ca moartea din balada mioritică.
Saturn își pierde oficial inelele, mai repede decât au anticipat oamenii de știință. 10.000 de kg de materie pe secundă se sustrag din superba lor geometrie
Suntem insensibili, dar nu fericiți. „over-fed, but under-nourished“.