nu vom supraviețui decât în formă obiectuală: mostre congelate de sânge, ușor transportabile pe alte planete, ca în filmele S.F.

cimitirele ocupă cumplit de mult spațiu, corpurile moarte pot deveni compost pentru sol, fără cheltuieli inutile. undeva, chiar s-a propus o lege care a scandalizat pe toată lumea:

nici acum, omul nu vrea să fie ce este,

se complace în autoînduioșare post-mortem, mai grețoasă decât cea din timpul vieții

și decât moartea însăși, cea mai democrată realitate.

cui îi folosesc sicriele, mausoleele, crucile în piatră

tot mai înalte, ofense la locul de răcoare și verdeață.

toleranța funcționează pe orizontală

la același nivel cu obiectele, animalele, fără supremație umanistă.

 uite cum spațiile industriale abandonate, dezafectate

sunt platforme pentru practici artistice de când  s-a depășit bariera

dintre muzeal și nonmuzeal, convențional și nonconvențional.

în vechile mine se țin concerte, se creează instalații abstracte sau fantasmagorice,

fără preocuparea înaltă pentru semnificație.

nu poți să ai un hub numai și numai pentru tine.

în aeroporturi și alte spații publice dansează oameni care au trecut de nu se cade.

tenișii nu mai contrazic costumul sau fusta de mătase plisată,

genul nu mă mai definește decât pe documente inutile.