răbdare cu spuma prelinsă înaintea băuturii! spun bunele maniere.
primul val se duce fără să îl guști, ce e mai bun vine la urmă, cei din urmă vor fi cei dintâi.
până și răbdarea-și are dictatura ei:
îndură delirul prin care trebuie să treci ca să scadă febra.
mulțumește-te cu poza trucată înaintea întâlnirii.
nu uita ciorna înaintea formei finale,
femeia înaintea bărbatului în locuri publice,
nevoile bărbatului înaintea plăcerii tale,
tatuajul kitsch din cauza căruia ratezi cea mai fină piele,
microfonul din fața gurilor celor mai vocale,
anticamera așteptării înaintea verdictului.
ce vezi în toate astea?
nici urmă de spontaneitate:
are urmări și numele ei e greșeală,
așa crede umanitatea, la același nivel
de clasă pregătitoare:
că graba strică treaba, c-ar fi păcat de moarte,
că trebuie să cântărești mereu șansa și eșecul, cauza și efectul, pierderea și profitul.
sentimentul te face curajos în fața riscului.
inconștiența te duce în locuri pe care centrul tău logic le refuză.
cel mai bine se descurcă cei care nu stau deloc pe gânduri,
chiar dacă devin virali în rețele.
ei știu că, oricât de mult te-ai pregăti să fii atacat dintr-o direcție,
lovitura de grație vine din altă parte,
că, indiferent de securitatea sporită în jurul unei ținte,
inevitabilul tot se produce:
mici accidente, cascade de consecințe.