câțiva actori slăbesc 20 de kg pentru rolul vieții lor, alții se îngrașă încă pe atât

pentru statueta aurită.

poezia, despre care s-au spus lucruri mult mai frumoase, nu are nici până astăzi

un fetiș atât de palpabil.

unii se îngrașă stând la masă scriind, altii slăbesc, uită de ei, se complac în delăsare

până devin de nerecunoscut, deși alteritatea e scopul de facto al textului.

degeaba slăbești să arăți acceptabil, nimeni nu-ți remarcă prezența la nominalizări

iar când renunți la lupta cu standardele de frumusețe, nu simti că pierzi nimic:

poezia nu dă doi bani pe carnea și oasele tale, e actorie fără corp

îi pasă doar de vocile confuze

care se bat cap în cap să ajungă la un acord, dincolo de confesionalul cu perdeluțe.

pentru ele a trebuit să moară zeii, crede Jaynes

după ce a citit Iliada și și-a dat seama că personajele, adevărate mașini de război, nu sunt capabile de introspecție fiindcă nu au conștiință

taman atunci apare zeul, când eroul îngheață în spațiu, incapabil să facă o alegere.

o, cum omul a devenit vocal

în frumusețea căutată a bovarismelor

și a delictelor de opinie.