1. cold is not cool anymore

voce dreasă, inutilă probă de microfon.

zăpadă. strat după strat. mână înfiptă arheologic,

steag în solul deja trepanat.

vulpea se aruncă în cap după pradă, niciun risc fără zid la impact. evoluția a rafinat saltul în arc.

voce dreasă inutil, să producă ecou, poate chiar message in the dark.

avalanșa prin sunet e încă un mit ivit din necunoaștere performată entuziast, vocaliză fără miză, zero efect special de dislocare a materiei în calmul aparent.

vocea nu poate concura gravitația, fuziunea precară a cristalelor de gheață din straturi diferite ne definesc indirect.

lupii urlă la distanță, aproape agonic pentru auzul captiv în căști, schizoidizat.

omule, pleacă, nimeni nu se plictisește aici

ca-n inertul tău habitat,

nimeni nu tresare la comandă

în mediul încă necontrolat.

2. saving is recording

camera înregistrează neîntrerupt

stabil, pe trepied

topirea prematură, discontinua tresărire a vieții in the wild, ca un mușchi care nu mai răspunde la comenzile date de creier. freedom in nature is Parkinson in man.

microfoane converg spre cubul de gheață frumos împachetat

la temperatura camerei.

dezintegrare discretă, fără guri uzate de debit verbal nonșalant.

cine va fi pe fază la un act de topire locală, internă,

devenit performance, cold is not cool any more

când pierdem ghețarii live

din scaunul pivotant?