orice ideal apasă, orice sacrificiu deformează, cum ne învață nobila sarcină a femeii.

revenirea la forma inițială cere voință, disciplină, autocenzură. unele femei arată incredibil după naștere, ca și cum n-ar fi trecut printr-o așa experiență. mulți își supraexpun rănile și alte urme lăsate de viață. acum doi ani, noi eram nimeni și am devenit nimicuri.

oricine e liber să ni se alăture, să devină o identitate în remisie, coruptă de istoria contemporană ambiguă, cu un picior în Europa și cu unul în groapă.

nimeni nu a prognozat nimic, nu am avut parte de creșteri forțate, nesustenabile, nejustificate. consecvența e o formă de uzură pe termen nelimitat.

nu știm cât va mai dura. suntem fericiți că în tăcere nu există concurență.