zilnic ating cuvintele scrise de copii
pe foi şi caiete.
mintea vrea să facă din obişnuinţa profesională
un miracol de limbaj
în ciuda mâinii care nu simte nimic. mintea trimite impulsul de mişcare spre vârfurile degetelor
comanda forţată nu schimbă nimic
nici reveria cu Amelie – plăcerea de a-şi vârî mâinile într-un sac cu făină
şi deliciul cu care lasă pulberea să i se scurgă printre degete –
nu are efectul dorit
am în schimb un auz ultrafin, tresare la zgomotele celor 700 de elevi ieşiţi în pauză prelungite în ecouri agravante
mâinile se duc instinctiv acolo, la urechi. le acoperă.
mintea constată solidaritatea senzorială
apoi se scufundă în mila de sine
din pauza mare

David Altmejd, La pause (detail), 2016