violența e cea mai bună formă de control a calității în natură
căci numai cei puternici își permit să se împerecheze
și să își transmită mai departe genele
indiferent de câte cadavre de rivali au călcat
ca să ajungă la ținta lor sexuală, aleasa unei inimi utopice
care bate în scenariul unor documentare cu vădită tentă de sensibilizare. încă o formă de manelizare.
în societatea (cu)mințită de atingerea standardelor, de consumul de antidepresive
violența devine o barbară nostalgie
memoria se rafinează în poveste de autolegitimare.
da, e mai convenabil să înflorești adevărul, să adaugi volute la coloană
să nu discerni adaosul de structura de bază, omulețul de roboțel
să nu ai opțiuni la îndemână câtă vreme piața dictează – programare și finanțe-bănci-
să nu găsești căi de atac și căi de scăpare pentru greutatea din spate, dubla măsură
care ne întorc tot la coloane de copii deformate
și la strigătul de pe tot mai multe canale de comunicare: soluția unică, manualul unic
te scapă de alternative
de prejudiciul unui nume
de imperativul de a fi tu însuți, cum încă se spune.