am crescut cu imaginea unui sfânt încremenit în aură, perfectă în execuţia ei grafică: un colac de salvare fără aer. halo be thy name. faptul că nu mişti nu înseamnă că ai căzut la pace cu lumea, lumina pune sechestru pe oameni şi obiecte, stai pe un teren mişcător, fiecare gest implică un mare risc  de dezechilibrare. halo? nici moliile nu sunt atrase de tine, îţi trebuie filament şi un bulb de sticlă pentru a intra în rând cu vietăţile nocturne experte în lovire. iar o vegetaţie pitică, răzleaţă, apărută pe obrajii bărbatului căruia îi e lene să se radă în zilele lui libere, m-ar scoate din deşertul ăsta. din deşertăciune.