o voce puternică nu e neapărat frumoasă, iar una ascuțită, nu neapărat feminină

sunetul nu are gen, dar vocea este sunet însoțit de gen

cu doze implicite

de alteritate.

auzi destule timbre de care nu îți dai seama

dacă sunt feminine sau masculine

dar poate că nu ai tu ureche muzicală pentru ele, sau poate că cineva a fumat toată viața în exces, sau poate că ține dinadins tonul scăzut din jena față de propriile emisii sonore.

poți locui în genul tău fără să te sufoci?

cât te ajută o voce ocupată cu un singur subiect

până la epuizare?

fluctuația îți permite să respiri:

ezitare constructivă între identitate și contra-identitate

între viață și contra-viață.

linia continuă de la care încerci să nu te abați este o abstracție

o convenție rutieră de separare a benzilor adverse

a sensului de contrasens.

e destul să te asculți citind în variantă înregistrată

să nu mai vrei să o faci a doua oară.

chiar dacă vocea are gen

cei profesioniști îl pot neutraliza suficient

cât să nu mai stârnească interes biografic.

ei dau vocea potrivită oricărui personaj.

pregătește-te din timp pentru lectura publică.

ar fi bine să te asculte și aproapele, chiar dacă tu nu-l iubești

și nu-l soliciți

tocmai fiindcă el îți vrea doar binele.

exersează singură în fața oglinzii

cu pauze generoase între versuri.

imită-l pe poetul preferat.