ei vs. noi

noi căutăm toate căile legale, degeaba vă credeți pe cea dreaptă într-o lume de plâns, de plângeri penale. noi nu suntem în derapaj prin Uniune, ci pe cont propriu.

(cineva a spus că România trebuie repusă pe șine, dar între protestatari și cei de la putere aflați în sediu lipsesc în continuare traversele comunicării directe)

noi lansăm zvonuri, testăm piața, provocăm reacții pe bursă

nu există decât probleme de legalitate și oportunitate

ceea ce nu este interzis ne este permis

da,  domn’e, ne place vânătoarea, care-i problema, că oricum suntem cel mai vânat partid din România

monumentul facebook de la Alba Iulia este o operă de artă, ceva care definește Unirea

Academia Română are inițiative frumoase, tinerii trebuie direcționați și către cultură

suntem în epoca motoarelor de căutare și ei preferă dezinformarea haștagistă.

(uite-l cât e de mic, vulgar, instrumentalizat: adevărul nu mai vine la pachet cu frica de a-l spune, ne confruntăm cu cenzura nimicului, cum îi spune Roth, cine  își dă ar(a)ma pe față caută aceleași forme de legitimare: stâlpul infamiei, aruncatul cu pietre, compătimirea, compromiterea, decredibilizarea, cinismul, în cel mai blând caz o pledoarie, dar mereu o demonstrație derizorie de putere, o contraofertă. canibal, sectant, teritorial, camuflat în discursuri polarizante sau omnisciente. Man can embody truth but he can not know it. 

ce facem concret ca să transformăm șocul în bunătate, virtutea, în performanță, în afară de retorica triumfului?)

nimic nu este natural. corpul s-a politizat în propria resemnare.