cum să fii sărac cu duhul și deschis

cu un zâmbet controversat, îndelung exersat în scene grotești de pantomimă

și selfie-uri,

cu replici fabricate înainte de-un eveniment,

cu tăcerea în care te (com)placi

să nu atentezi la spiritul diplomatic ce ne-a adus până aici, în secolul XXI,

cu randamentul scăzut care abia mai acoperă fetișismul agresiv – tu, marionetă ideală a marilor ventriloci virtuali,

cu toate complicitățile, compromisurile prin care scapi basm(a) curat(ă)

să te poți suporta și următoarea zi, și restul zilelor tale?

ți se cere să faci abstracție de ceea ce îți este propriu: gândurile necurate, inerția, narcisismul, lipsa de convingere, viziune și scop, sterilitatea corporală și sufletească,

ție, cel mai impropriu dintre toate eurile cunoscute.

cum să mai ai încredere în facultatea ta

în facultățile tale de percepție

când inteligența artificială e cel mai bun aliat împotriva prostiei naturale?

cum să fii tu însuți când tu vrei în fiecare clipă

să fii altceva?

(nu cred c-o să reușesc

decât tehnic).

artist: Diet Wiegman