0
octombrie 13, 2020 by admin
mai mult aer între oameni ca oricând.
gazon corect, culoarea omogenă a unei liniști fără obiect.
doar absența crucilor salvează parcul de un loc de veci
și câinii care-și caută recompensa lansată în tufișuri de stăpâni.
virusul n-a schimbat nimic în distanța de contemplare a ansamblului ,dar toți trăim reprimarea la scara unei legi.
concretul a glisat în virtual: tânjim la atingeri în timp real
cu obiectul/subiectul sub ochi.
ne vom fetișiza și mai mult
în arealul permis.
my body is a (g)host, poate primi pericolul fără să-l vadă.
invizibilul exasperează percepția, ochiul nu se pune de acord cu conștiința intrusului microscopic.
ce poate face autosugestia?
compensează motivațional: câteodată, mai important e ceea ce nu se vede, dar nu încă atât de abstracta noastră mortalitate.
my body is a host
but not for me.
I can never meet the trillions of viruses
that make up my virome.
Category Uncategorized | Tags:
Lasă un răspuns