nu voi simți șocul de adaptare de la căldura zilei de azi la cea de mâine, cu scăderea anunțată de până la 20 de grade.
nu mai e nevoie de prognoze: clima s-a mutat în casă, fără variații, fără instabilitate.
părul nu se mai încurcă în rafale, praful nu mai intră în ochi, hainele vor fi mereu uscate și curate, munții din depărtare, limpezi.
retrasă din scadențe în nedeterminare,
mintea se sperie de propria libertate.
evit cuvintele „forțat”, „constrâns”, „carantinat”, cu doza indecentă de victimizare,
„recesiunea” este marea amenințare,
sunt liberă să fac ce vreau, să iau în greutate, să simt privilegiul de-a avea la discreție
drepturi și libertăți greu de imaginat în țări cu regim totalitar. stau pe canapea, semenii mei sunt pe baricade, nu e loc pentru nici o comparație.
chiar și înăuntru, acum, când cred că fac economie prin scăderea puterii mele de cumpărare
risipesc fără efort resurse:
mostre microscopice de piele, fire de păr lung, uscate sau ude, firimituri de pâine,
lacrimi prelinse inutil, evaporate înainte de-a ajunge pe un sol secătuit de-atâta exploatare, prea puțin venerat pentru marea lui putere de răbdare.
nu mai contez și-abia asta mă face folositoare.